Reveniţi pe culmile umane!... E timpul... Realitatea asta-i aspră... De parcă au furat piraţii comoara din noi. Ne-au furat valorile?... De ce mereu înţelegem altfel lucrurile? De ce trebuie să dăm o intepretare personalizată oricărui concept...?Avem straniul obicei de a spune că „trăim într-o ţară democrată” . Am curajul să îndemn spre lectura abecedarului... Să citim...Ce în-seam-nă de-mo-cra-ţi-e? Să nu-mi fac iluzii că se va pătrunde interiorul acestui cuvânt.
Aş privi democraţia ca scena pe care joacă o serie de valori ce dau posibilitate de afirmare individului. Le-aş numi privilegii pe care ar trebui să le simţim cu fiecare celulă a corpului omenesc...
Pretindem a fi o ţară în curs de dezvoltare. Ne tot pregătim de vreo 18 ani să fim în rândul frunţaşilor. Această pregătire a generat plictis pentru unii şi iată-i plecaţi în vecinătăţi.
Se laudă bătând cu pumnu-n piept că suntem pe drumul cel bun spre Occident!... oare nu suntem cumva pe puntea care face legătura dintre Orient şi Occident?... îşi construiesc case cu etaj, aşa cum le vad în telenovele;le decorează cu chiţibuşuri ieftine...multe, dar lipsite de valoare...un fel de „Orient european”.
Tind să cred că dacă aducem vorba despre România democrată, vorbim despre o democraţie şubredă. Adică o putere a poporului... cam... alterată... s-o diagnosticăm – gripată. De ce? Pai tocmai pentru simplu fapt că mulţi dintre noi, nu îşi exercită dreptul esenţial al unui om liber, dreptul la vot. Au fost alegerile însă n-au catadicsit sa meargă la secţiile de votare...ca doar era extrem de solicitant sa mergi şi să pui ştampila... Preferă să stea deoparte, iar după alegeri să se revolte şi să judece alesul...
Din aceeaşi categorie, a „abţinătorilor” fac parte şi cei care consideră că oricum votul lor nu contează; vezi Doamne se „umblă la rezultate”... Aloo!....Gara!!.... Trezirea stimabililor(sau nu)!.... Nea’ Nicu şi a sa ideologie au murit demult!... Când fiecare creier va înţelege că votul său poate fi decisiv, atunci vom face un pas înainte. Aş vrea să citez, însă nu-mi amintesc exact sintagma. Aşa ca prelucrez. Democraţie e atunci când fac ce vreau... Mulţi se limitează la atât.Îşi fac dreptate singuri... Dacă îmi furi carameaua, îmi ascut unghiera şi iti tai limba ca să n-o poţi mesteca. Dar legile pentru cine-s făcute?... Care norme morale?... Convieţuirea socială e la terapie intensivă...Acte de huliganism în toată „splendoarea” cuvântului. Dau orice pentru binele personal;nu contează pe unde scot camaşa, important e sa supravieţuiesc eu. Dacă depinde de voinţa mea, poţi muri! Funcţionează proverbul „Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima”. Aceasta ar fi o caracterizare de ansamblu a democraţiei(?) din România.
Afirmă că am aderat la U.E. şi implicit, se aşteaptă un progres al acestei ţări dezorientate. Mi-am amintit de cetăţeanul turmentat din O scrisoare pierdută. Se ştie că el este vocea alegătorilor ameţiţi de campaniile electorale. Îmi permit să spun că ar putea fi un stereotip al multora dintre noi.
Revin la silaba de la început. Schimbaţi ceva! Ungeţi rotiţele cu vaselină şi să „pornim”odată spre Occident. Să mă anunţaţi când ne luam avânt. Până atunci, îmi scot creioanele colorate şi încep să desenez o lume perfectă, limitată însă de lipsa mea de talent în domeniul artelor plastice!
by Rocksy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu