Nimicus Augustus

Sau cel puţin nimic special...rutină şi monotonie.
Stai şi aştepţi să treacă timpul. Te uiţi la ceas : o oră oarecare...Începi să socoteşti câte ore au mai rămas. Au mai rămas până când să se întâmple ce anume? Păi nimic. Decât că vin alte zile, dar aceleaşi ore.
Nimic de făcut. Totul e inexistent. Doar tu respiri; ar trebui să te îngrijorezi şi să îţi doreşti te afli în mijlocul unei mulţimi cu care să împarţi particulele de aer. Dar tu nu ai...nu ai cultura sentimentului!Nu simţi nimic! Eşti departe, tare departe. Nici măcar ură cenuşie nu mai simţi, ce să mai vorbim despre iubirea aceea bordo cu tente roşu – aprins...nici măcar indiferenţa molatică, violet – stinsă nu există.
Ce faci?...E o întrebare absurdă!...Nu faci NIMIC! Te crezi boem, nu? E revoltător! Nu te crezi NIMIC!
M-am hotărât, ştiu ce voi face pentru a te ajuta să-ţi depăşeşti condiţia! Te dau în judecată! Asta voi face, dar pentru ce te voi acuza? Nu ai comis nicio ilegalitate; a nu face nimic sau a face nimicuri e legal. Nu eşti tu cumva proprietarul câinilor maidanezi? Proprietarul câinilor fără stăpân...Pardon! Nu poţi fi; îmi pare rău, dar tu eşti NIMIC. Furnicile sunt pe cale de dispariţie; să fie oare din vina ta? Of...Ce poznă! Sufăr de amnezie şi uit că nu faci NIMIC... Doar că exişti şi atât.
De ce ţi se pare anormal când te întreb ce faci? Domnule Nimic, te-ai simţit vreodată Nul?

(Ar cam trebui)
Dar nu ştiu de ce tot aberez! Nu are rost să caut vreo vină pentru că nu ai. Mai bine te-aş călca pe vârful pantofului.Ai aşa ceva ?
Hâc – hâc, încep să sughit !

by Rocksy