Nimic

În timp ce unii işi citeau mass-urile messengeroase, băiatul aştepta sosirea câinelui său maidanez de la magazinul cu baloane pătate, unde-l surprinsese pe patron şi pe Lizuca integrându-se în absolute. Prins în mrejele creaţiei, patronul îl observă pe câine şi aruncă dupa acesta cu o moneda găurita. În timp ce câinele alerga ca un epileptic pe bulevardele îngrijite ale satului, poştaşul rupt de beat facea sportive cu Dacia sa în curtea primăriei, sub privirea fadă a morocănosului consilier Papuc, care scria o telegramă pentru mirobolanta sa soţie aflată la maică-sa în satul de peste deal. Mesajul era simplu “Fă’, copilu’ a dat foc găinilor că cică-s posedate, come home”. După ce termină de redactat cu o măiestrie de invidiat aceste cuvinte îl sună pe instalator să vină după telegramă, pe motiv că poştaşul a băut mai mult decât i-au permis dogmele creştine.
Acest peisaj anost este însă înecat de praf, deoarece prin centru istoric al satului trec haotic 5 cărucioare de butelii, mânate de 5 bravi piloţi desculţi şi mirositori aflaţi în competiţie pentru mâna fiicei învăţătorului de la Sc. Nr. 118 din cartierul marginaş intitulat “Intelect”. De ce am zis “mâna”? simplu. E numai una, pentru că soră-sa (stânga) a vrut să prindă trenul.
În sfârşit baiatul zăreşte o umbră de câine undeva în zare şi înecat în euforie se loveşte de caloriferul amplasat în mijlocul camerei pe post de birou. Interesantă activitatea în această metropolă, şi intensă de asemenea. Ceea ce e şi mai interesant e faptul că pun pariu că de la începutul textului te-ai întrebat cât durează idioţenia asta şi ce inhibat a scris-o şi cu ce scop, însă ai citit-o. Deci dragă cititorule constat că “NIMICUL” pe lângă faptul că reprezintă o scuză tâmpită ( - ce ai facut ieri in garaj? – nimic), starneşte interes.

Iţi mulţumesc că ai citit acest “mare nimic” şi mă gândesc că acum inţelegi că a avut un scop.

Just by Bubu